Sute de mii de adolescenți și copii din România nu mai cer acum sfaturi părinților sau prietenilor vechi. E demodat. E mai simplu să deschizi computerul, să te loghezi în contul pe care îl ai pe o rețea de socializare și să pui acolo o întrebare stupidă, demnă de un IQ de maimuță. În plus, avantajul este că nu te judecă nimeni pentru întrebarea pusă, indiferent cât de idioată ar fi ea, pentru că întotdeauna se găsește cineva la fel de “inteligent” care să și aibă un răspuns pe măsură.

Aproape orice rețea de socializare – din România sau din afară – tinde, la un moment dat, să devină doar o adunătură de copii cu creierii făcuți terci de “cultura” Internetului. Așa s-au născut, în doar cîțiva ani, prescurtările (aproape indescifrabile) de cuvinte și expresii, alinturile de genul “boolinutsa”, quizz-urile de pe Facebook sau Hi5 unde trebuie să răspunzi la întrebări despre “prietenii” din listă deși habar nu ai vreun lucru despre mulți dintre ei, păscutul vacilor și cultivatul recoltelor pe net, forumurile de genul CoolGirl – unde te ustură ochii de la idioțeniile debitate de unii… iar lista exemplelor poate continua, cred, la infinit, pentru că (nu-i așa?) și prostia omenească este, teoretic, infinită. Hi5 și Facebook, la fel ca și alte site-uri de socializare “cu vechime”, par să devină demodate în rândul puștanilor din ziua de azi. De exemplu, Neogen este, cred, una din primele rețele de socializare din România. Vechimea nu a ajutat Neogen să reziste “noului val” – TPU. TPU, adică “Toți pentru Unu”, este o platformă virtuală colaborativă lansată în martie 2009, în parteneriat, de F5 – compania new media a grupului Realitatea – Cațavencu – și dezvoltatorul web TreeWorks, iar spațiile publicitare de pe această platformă sînt gestionate de regia de vânzări online, cross-media şi proiecte neconvenţionale F5 X-Media. Toată lumea e mulțumită în afacerea asta: Realitatea – Cațavencu încasează bani grei prin F5 X-Media din acest site, iar zeci de mii de adolescenți trepanați își dau în timp real unii altora sfaturi pline de duh și inteligență. “Toți pentru Unu”, unde “Unu” este patronul trustului Realitatea – Cațavencu, romașcanul Sorin Ovidiu Vântu. TPU a depășit cu 42.000 de vizitatori unici, la doar 15 luni de la lansare, rețeaua Neogen. Astfel, acesta a devenit şi proiectul online cu cea mai rapidă creştere din România, de la zero la peste un milion de vizitatori unici. Peste 303.500 de întrebări au fost puse pe TPU de cei 77.600 de utilizatori înregistrați pe acest site, pînă acum. Peste două milioane de răspunsuri au fost date întrebărilor, timpul mediu de răspuns fiind de 17 minute. Ce mai, puștanii trăiesc lipiți de computer…

De curiozitate, am studiat și eu câteva dintre dilemele existențiale și întrebările de azi care chinuie mințile generației Hi5, mutată pe TPU. Printre preferatele mele se află astea. Am citat exact spusele autorilor… :

- “Cu ce ma pot imbraca pentru o “calatorie” prin oras la shopping? MERSI Desigur, nu am uitat de FUNDITZA!” (Lorena)
- “Am si eu o problema am penisul de 3cm si am 18 ani e ceva de ingrizorat?” (cineva1992)
- “In filmul Hannah Montana, era o melodie: “O.Oooo.o..OOO“ Cred ca era in episodul cu Jessy si Jake (nu sunt sigura) . Stie cineva cum se numeste melodia? Dau fundita! :)” (stefy)
- “Buna am visato pe bunica mea asta noapte an sicriu era moarta ce anseamna ea traieste?” (simona)
- “Cum imi pot gasi un iubit bogat? Stiu la ce va ganditi acum, ca sunt o materialista, dar nu e asa, pentru ca si eu sunt bogata. Vreau doar sa fim egali din acest punct de vedere, nu sa ies cu un materialist, care sa stea cu mine numai pentru bani, care trebuie mereu sa-i platesc consumatiile, etc. Numai profitori din astia am intalnit pana acum, si ma gandesc ca daca am fi egali din acest punct de vedere, poate ar putea rasari si o dragoste adevarata, ceva ce nu am avut parte pana acum. Am 18 ani.” (SoMeBoDy)
- “Ce mancare imi recomandati sa mananc? Sunt cam pretentios. Ce ar fi mai bine?” (cristi)
- “Cum pot iesi definitiv dupe acest site? va multumesc” (anonima)
- “Buna TPU. as vrea si eu sa stiu daca are vre’o legatura masturbarea cu mentruatia ?daca mentruatia poata sa intarzie datorita mansturbarii?” (Dulke-fitza)
- “La corigenta daca te prezinti ai sanse sa treci? Ma refer daca nu prea sti sa raspunzi” (Paulicass)
- “Buna!daca nu fac sex timp de 6-7 luni se cunoaste ca nu mai sunt virgina” (crissaaaa)

N-ai cu cine… niște cretini.

… ieșite după o mică excursie prin oraș, cu camera foto în mână. Mie mi-au plăcut, așa că le dau mai departe. Luați și voi :)

01: Patrick Hagenaar – Rave Teef
02: Alexandra Stan – Show Me The Way
03: Maffi Jay & Rino Cabrera – Baila Con Migo
04: Deepcentral – Cocaine
05: Mattyas & Kristina – Secret Love
06: Vibers & Connect-R – Free Your Mind
07: Dj Dark & Sonny Flame – Up
08: Sweet Lemon – Make Me Wanna
09: Cartoons & Ternipe – Mega Fitza
10: Qpido Level – The Pitzi Song
11: Apple Juice & Caipirinha Girl – Champagne
12: Gregor S & DJ Gregory – Vem Rebola
13: Mark Reeve – Carlito
14: Yvel & Tristan – Kickapoo
15: Starchild & Sunrise Inc. – Lick Shot
16: Deepcentral – Music Makes Me Free
17: Paul Cooper – Siga Rodando
18: Xonia – My Beautiful One
19: Alexander Dennon & Julian Guarque – Let It Go
20: Stefano Noferini – Everybody
21: Naguale – Get Up
22: Stromae – Alors On Danse

Total Mix Time: 98min 48sec
Download

Nici nu știu de unde să încep această istorisire: de la cât de uimitoare poate fi o zonă încărcată de farmecul a sute de ani de istorie, de la cât de civilizați sunt locuitorii din vestul României și cei de dincolo de granița acestei țări, de la cum poți merge pe jos cu mult peste o sută de kilometri în doar trei zile pentru a descoperi și vedea cu ochii tăi adevărate bijuterii arhitecturale, de la cât de mult poți ajunge să urăști Căile Ferate Române pentru lipsa de respect pe care compania o arată clienților săi…
M-am născut și am crescut în Roman, în Moldova. În cei 30 de ani trăiți pînă acum, nici acest oraș și nici România nu au reușit să mă impresioneze în mod plăcut vreodată, pentru simplul motiv că românii, în general, nu știu și nici nu vor să se facă remarcați, în sensul pozitiv al cuvântului. Ne mulțumim cu puțin, aplicăm principii de genul “las’ că-i bine și așa rău” și cerem întotdeauna altora să ne ofere totul de-a gata, în timp ce spargem semințe pe străzi și bârfim cu vecinii și cunoscuții, arătîndu-le că ne pricepem la orice.
Vineri după-amiază am urcat în tren, către București, apoi vineri seară a început lungul drum – de vreo nouă ore – către Timișoara. Sîmbătă dimineață, la ora 7.30, la Timișoara, am descoperit o altă lume, cu sute de ani de istorie bine conservată și valorificată din punct de vedere turistic. Nu cred că timișorenii au avut vreodată de ce să fie interesați de munca “asiduă” a guvernanților pentru promovarea României ca destinație turistică, pentru realizarea unui “brand de țară” și a unor nenumărate campanii publicitare făcute în speranța deșartă de atragere a unor vizitatori din străinătate. De altfel, cred, acum, că Timișoara este pe nedrept o parte a României. Singura asemănare dintre locuitorii Timișoarei și cei din restul țării este că și unii și ceilalți vorbesc românește. Diferența între timișoreni și românii pe care i-am văzut și auzit la tot pasul până acum este, însă, imensă. Cred că regele Carol Robert de Anjou avea motive bine întemeiate pentru a muta aici capitala Ungariei în timpul anarhiei feudale și m-am bucurat să văd că 90 de ani de administrație românească nu au reușit (încă) să distrugă frumusețea aparte pe care cei 200 de ani de dominație austro-ungară i-au dăruit-o “Micii Viene”. Am văzut, în mai bine de 12 ore, clădiri impresionante și locuitori amabili, ordonați și civilizați. La Timișoara, meșteșugarii nu duc lipsă de clienți nici acum, iar afacerile aduc beneficii și clienților, nu doar patronilor. În plus, o vizită în Parcul Rozelor dovedește din plin – dacă mai este nevoie – că urbea își merită pe deplin și renumele de “oraș al parcurilor”. Imagini din Timișoara – aici.
Duminică noaptea am plecat spre Budapesta, tot cu trenul. Cu întârziere de o oră și jumătate la plecarea din Arad, din motive numai de Căile Ferate Române știute. De altfel, operatoarea de la ghișeul de informații al gării considera că întârzierea trenului spre Budapesta e o chestie absolut normală, pentru că “se mai întâmplă, de ceva vreme”. După câteva ore, am făcut primii pași prin orașul aflat pe ambele maluri ale Dunării. În ciuda necontenitei ploi de duminică dimineața, am vizitat partea de nord-est a Budapestei, ajungând, la pas, la Városliget (City Park) – unde se află superbul castel Vajdahunyad și statuia lui Anonymous (autor, in a doua jumătate a secolului al XII-lea, al cronicii “Faptele Ungurilor” – “Gesta Hungarorum”) -, în Piața Eroilor și pe podul Elisabeta, ce leagă Pesta (partea de est a orasului) de Buda (partea de vest). Imagini din prima zi in Budapesta – aici. A urmat cazarea la hotel, apoi 12 ore de somn.
Cea de-a doua zi petrecută la Budapesta a început odată cu răsăritul soarelui. După ce am sorbit cafeaua de dimineață am ajuns, tot la pas, la Palatul din Buda (Budavár), la Biserica Mathias (Mátyás-templom), la Bastionul Pescarilor (Halászbástya), la clădirea Parlamentului, pe Podul cu Lanțuri (Széchenyi Lánchíd), dar și pe Insula Margareta, care, deși este principalul loc de recreere din Budapesta, nu a fost atât de impresionantă precum m-aș fi așteptat după “legendele urbane” auzite. Bastionul Pescarilor și Palatul din Buda merită vizitate din nou oricând, la fel ca și Podul cu Lanțuri, de pe care priveliștea este absolut uimitoare. Plimbarea pe jos prin Budapesta a durat mai bine de 12 ore, incluzând o pauză de masă la un restaurant de pe a cărui terasă se putea vedea, dincolo de apele Dunării, sediul Parlamentului Ungariei. Imagini din cea de-a doua zi în Budapesta – aici.
În cea de-a treia zi de vizită în Budapesta, după ce am părăsit hotelul, am urcat spre singurul loc de unde orașul poate fi văzut de la înălțime: pe dealul Gellért, la “Citadella”. Istoria dealului Gellért începe pe vremurile celților și ale romanilor. Inițial, aici fusese construit un turn de observare, transformat apoi, în secolul al XIX-lea, în observatorul Universității Regale din Pesta. Acum, Citadella înseamnă o combinație reușită de monumente istorice, tehnologie de ultimă generație, unități de cazare și terase pline cu turiști din toate colțurile lumii, veniți să privească întreaga Budapestă de la 140 de metri înălțime. Tot pe “Citadella” se află și Statuia Libertății, monument ce semnifică prosperitatea maghiară. Ultimele popasuri în Budapesta au fost la Biserica Sfântul Ștefan (Szent István Bazilika) – principala biserică din capitala Ungariei, care adăpostește rămășițele primului rege al țării – precum și la cea mai mare sinagogă din Europa și cea mai impresionantă din lume – Dohány utcai Zsinagóga. Imagini din cea de-a treia zi la Budapesta – aici.
Marți, spre seară, am așteptat trenul spre România, în gara Keleti. Un cetățean maghiar mă întreba, cu mirare, dacă este posibil ca trenul dinspre București spre Budapesta să aibă o întârziere de două ore, așa cum i se spusese. Desigur că se poate, pentru că în România orice este posibil atunci când vine vorba de transportul călătorilor pe calea ferată. La ora 19.13 am părăsit fascinanta capitală a Ungariei. Dacă vameșii români nu ar fi suferit de un nejustificat “exces de zel” în noaptea de marți spre miercuri, poate că trenul de la Budapesta ar fi ajuns la timp în gara din Arad. Cum asta nu s-a întâmplat, am pierdut trenul de legătură din Arad spre Timișoara Nord, de unde urma un alt lung drum spre București. Și, ca un bonus, trenul “rapid” de la Viena spre București Nord a ajuns în Arad nu la ora 4 dimineața, ci cu o oră mai târziu. Deși am insistat “românește”, de la biroul de informații al gării din Arad nu am primit decât un singur răspuns pe tema întârzierilor trenurilor ce leagă Bucureștiul de vestul țării și invers. “S-au dilatat șinele din cauza caniculei”, a fost explicația primită, în condițiile în care la Budapesta temperaturile abia au depășit 21-22 de grade Celsius, iar în partea de est a României plouase. Odiseea de pe căile ferate, începută marți seară, a continuat cu un drum de 11 ore cu trenul rapid de la Arad la București (din care două ore de întârziere din cauza unor lucrări de modernizare a liniilor de cale ferată, înainte de Ploiești), apoi cu un drum de 5 ore de la București la Roman…
Diferența dintre România și Ungaria este atât de contrastantă încât nu poate fi descrisă cu ajutorul cuvintelor. Judecând după comportamentul, ideile și valorile majorității românilor, țara noastră ar putea ajunge la nivelul de civilizație și de dezvoltare al Ungariei în, poate, o sută de ani, dacă țara vecină nouă și-ar stopa dezvoltarea în tot acest timp. Și atunci… cum să nu iubești Ungaria?

Sâmbătă, de la ora 21, pe o scenă amenajată în centrul Romanului, Orchestra Filarmonicii “Mihail Jora” din Bacău, condusă de dirijorul Gheorghe Costin, a susținut, timp de mai bine de două ore, un concert de muzică clasică, în cadrul festivalului internațional “Vacanțe Muzicale la Piatra Neamț”. Cele 370 de locuri pregătite în fața scenei pentru public au fost ocupate în totalitate, aproximativ 500 de romașcani fiind prezenți la concertul organizat în aer liber. Publicul a fost impresionat de vocea solistului nemțean Theodore Coresi, dar și de talentul deosebit al tânărului violonist Cristian Ruscior, în vârstă de numai 17 ani. La final, răsplătiți cu aplauze de public, artiștii au revenit pe scenă pentru un nou moment muzical. Unii dintre romașcanii veniți la concert au donat bani pentru familiile afectate de inundațiile din aceste zile, într-o urnă amplasată în acest scop în fața scenei.
Invitația la cultură, lansată sâmbătă de Consiliul Județean Neamț și Primăria Roman, a fost primită cu aplauze de romașcani din toate categoriile de vârstă. Totuși, unii dintre tinerii veniți la concert s-au plictisit după câteva minute din recital, alegînd “clasicele” semințe, fluierăturile, glumele “de cartier” făcute în public, cu voce tare, sau terasele și cluburile din oraș. În plus, pe lângă recitalul Orchestrei Filarmonicii “Mihail Jora”, romașcanii au “beneficiat” și de un alt “concert”, de lătrături îndelungi, “susținut” de câinele unei bătrâne aflate în public.

Înregistrare video – Seara Sergiu Celibidache – 03.07.2010:

Se numește Gheorghe Aramă, are mai bine de 80 de ani și, deși are un picior operat și nu mai este de multă vreme în ”floarea vârstei”, reușește, de unul singur, să transforme o grădină într-un adevărat colț de rai, în fiecare primăvară, de 40 de ani încoace. Bătrânul stă zile întregi în genunchi să planteze flori și să curețe de buruieni grădina din fața blocului său. Vecinii nu l-au ajutat niciodată, însă frumusețea micii grădini și mirosul dulce al trandafirilor sunt pentru Gheorghe Aramă o răsplată mai mult decât suficientă a muncii sale. Dacă 10% din romașcani ar fi ca el, aspectul întregului oraș ar stârni invidia vizitatorilor. Și dacă am fi cu toții mai gospodari sau dacă măcar am ști să păstrăm și să îngrijim ceea ce este frumos în jurul nostru, poate am avea un motiv (primul?) să ne mândrim că suntem romașcani.

01: Dario Nunez & Groovebox – Don Vite
02: Crush – Party On
03: Lady Gaga – Alejandro
04: Junior Jack – E Samba
05: Ada & Red House – Feel My Saxo
06: Morris Corti & Eugenio Lamedica – Shake That Body
07: Elena Gheorghe – Disco Romancing
08: Beethoven Tbs – The Funky Song
09: Geo Da Silva – Arde Ringul!
10: Dj Project & Giulia – Regrete
11: Sunloverz & Jamie Sparks – I Wanna Fly
12: Mattara & Winston – Sunshine Lady
13: Tom Boxer & Antonia – Shake It Mamma
14: David Guetta & Kid Cudi – Memories

Total Mix Time: 64′32″
Download

Încep să cred cu din ce în ce mai multă tărie că numele țării ăsteia ar trebui schimbat cu unul care să reprezinte majoritatea populației. Mă gândeam inițial la ”Rromania”, dar e perimată deja denumirea asta și, în plus, există în țara noastră o categorie mult mai numeroasă decât cea a rromilor, a maneliștilor, a cocalarilor și a spărgătorilor de semințe: cea a șpăgarilor. De exemplu, de zeci de ani încoace, dacă vrei ca plodul tău să nu rămână pe vară, îi oferi profesorului niște bănuți să rezolve problema. Dacă vrei să iei Bac-ul cu notă mare, plătești pe cine trebuie. Dacă vrei să iei Bac-ul fără să scrii ceva pe foaia de examen, plătești mai mult. Ai nevoie de o banală consultație medicală în spital? Dai un leu sau o mică atenție asistentei sau doctorului, ca să te bage în seamă. Trebuie să te operezi de apendicită? Plătești medicul, anestezistul, asistenta, ca să nu uite careva bisturiul în tine sau, Doamne ferește, să nu te trezești mort. Dacă ești o viitoare mămică și ți-a venit sorocul să naști, plătești, desigur, pe toți cei care te vor ajuta să aduci copilul pe lume. Ai nevoie de un mic serviciu? Oferi bani sau cadouri persoanei care urmează să te ajute. Te-a prins poliția conducând cu 200 la oră? Mituiești polițistul și scapi. Orice și oricine are un preț. Cu toții suntem o marfă, pentru cine vrea să ne cumpere. Conform Codului Penal, dacă iei șpagă, mergi la pușcărie. Dacă dai șpagă, tot pușcăria te mănâncă, dacă e să te iei după ce spune legea din România. Eu, unul, n-am auzit să fi făcut vreun român închisoare ”de la șase luni la cinci ani” pentru dare de mită. Ar însemna să mutăm populația țării la zdup. E mai simplu să te faci că nu vezi și nu auzi, apoi să dai și să iei la rândul tău șpagă precum semenii tăi români.
Nu m-am mirat deloc să citesc că angajații Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale au cerut, practic, șpagă de 1.500 de euro celor de la AC/DC după concertul de la București. Ok, românii s-au făcut de tot rahatul prin gestul unor cretini care lucrează la Vama Nădlac. Și ce? Nu e nici prima, nici ultima oară. Angajații statului au ”mirosit” o oportunitate de a face bani repede și ușor sub pretextul rovignetei. Aș paria că au mai făcut astfel de ”gesturi” cei din Vama Nădlac – și nu numai ei – și că banii luați s-au dus exclusiv în buzunarele lor. N-a făcut nimeni pușcărie pentru șpagă, pentru că, în țara asta, șpaga este un mod de viață. De asta cred că țara noastră nu ar trebui să se cheme România ci, să zicem, Șpagânia. Apoi să abrogăm toate legile, pentru că oricum nu le respecta nimeni, mai ales dacă are destui bani încât să ”ungă” pe cine trebuie, la nevoie.
Ma gândesc, de multă vreme, cum ar fi dacă, dintr-o anume zi, nici unul dintre noi, locuitorii țării ăsteia infecte, nu am mai da șpagă nimănui, în nici o situație. Ce-or să facă profesorii? Or să lase clase întregi ”pe vară”? Or să pice toți elevii Bac-ul? Or să închidă comisarii Gărzii Financiare toate firmele pe care le ”controlează”? Or să devină medicii niște cârpaci și niște ucigași de pacienți, mame și copii? Mă îndoiesc. Și atunci, de ce nu am încerca să nu mai oferim șpagă niciodată, nimănui? Începînd de azi, dacă se poate, chiar dacă deja este târziu…

Cum sîngele apă nu se face, iar talentul se moștenește peste generații, la Rom TV o nepoțică și-a făcut astăzi debutul în fața camerelor de luat vederi, alături de bunica ei, care este deja un decan de vârstă al presei din Roman. Co-prezentatoare a emisiunii ”Punctul pe I” de azi, alături de Flora Ordean, a fost nepoata sa, Milena. De 1 iunie, reprezentanții partidelor politice au fost puși în ”dificila misiune” de a răspunde în direct întrebărilor venite din partea a patru copii aflați în studio. ”Să le spunem politicienilor lucruri trăsnite”, s-au gândit cei patru micuți. ”Să ne chinuim să îi punem în dificultate, copii. Să îi spunem domnului Aldo Pellegrini ce nu ne place în orașul nostru, că el este consilierul domnului primar și îi poate transmite doleanțele voastre. Milena, ție ce nu îți place?”, a propus Flora Ordean. Iar Milena a cerut să fie puse indicatoare lângă coșurile de gunoi, astfel încât trecătorii să știe unde este ”gura” coșului și să nu mai nimerească pe lângă. ”De ce ați tăiat copacii din oraș?”, ”De ce scad salariile și pensiile?” , ”Există prietenie în politică?” și ”Ce înseamnă spectru, bunică?”, au fost următoarele întrebări adresate de cei mici. Aproape de finalul emisiunii, Milena a devenit tăcută, după ce a dat o replică tăioasă bunicii: ”M-ai trădat!” (după ce tot orașul a aflat, în direct la ”Punctul pe I”, că Milena a plâns în prima zi de mers la școală). Zău că emisiunile de genul ăsta ar fi mai plăcute dacă ar fi moderate de copii. Pentru că întrebările lor sunt sincere, simple, fără ”ascunzișuri”. De altfel, n-ar fi deloc rău ca și politicienii să lase deoparte limbajul de lemn cu care ne-au obișnuit în mai toate discursurile lor televizate și să vorbească astfel încât să îi înțeleagă chiar și cei mici. P.S.: Mă declar fan Milena, gata!

După ce a transformat piesa ”Hot” într-un hit cunoscut în întreaga lume și după ce a lansat alte câteva melodii cu același ”tipar”, mai mult sau mai puțin demne de locurile ocupate în topuri, Inna pare să încerce un nou stil, ceva mai ”matur”, însă parcă prea asemănător cu hiturile ”pe bandă rulantă” din Statele Unite. Proaspăt lansată oficial astăzi pe Kiss FM, ”Moon Girl” are suficiente șanse să ”înfierbânte” ringurile de dans în această vară. Personal, aștept cu mare interes un extended al piesei sau chiar un remix. Până atunci, serviți de aici noua creație a Innei, alături de cei de la Play & Win: “Moon Girl”:

Download de aici :)